Dragă domnişoară - mai ai mult până la statutul de doamnă -, m-am gândit să-ţi scriu aceste rânduri, acum de ziua ta. De-a lungul timpului am trecut prin toate stările posibile alături de tine : fericire, frustrare, încăpăţânare, uitare, lamentare, dor, trădare.
Am dorit sa fug cât mai departe de tine, însă de fiecare dată m-am întors, habar n-am din ce motive, deşi m-am simţit trădat, minţit şi folosit. Poate sunt masochist, cum spunea cineva. Poate suntem toţi masochişti ?! Mă întreb-oare cine are nevoie mai mult de celălalt ? Nu pot să răspund la întrebare.
Probabil voi pleca din nou, însă sunt convins că mă voi întoarce de fiecare dată şi nu pot explica de ce !? Deşi sunt dezamăgit de comportamentul tău, există ceva care mă atrage tot timpul la tine.
De multe ori te-am asimilat unei piţipoance, care miroase a transpiraţie, se rujează, se parfumează şi iese la mall. Altă dată, te-am văzut la jazz la Gărâna şi atunci mi-ai plăcut, erai în cisme de cauciuc şi miroseai a munte. Sunt diferenţe mari de atitudine şi asta mă cam bulversează. Oamenii, în general se sperie de tine, din cauza atitudinii pe care o ai câteodată. Deşi eşti o domnişoară, născută după 89, ai moştenit trăsăturile şi obiceiurile din perioada de dinainte, din păcate uitând de bunicii şi străbunicii tăi. Şi educaţia pe care ai primit-o în primii ani, lasă de dorit, de multe ori mă gândesc că nu ai nici cei şapte ani de acasă. Şi culmea, cu toate astea, eu îţi scriu un mesaj de ziua ta. Ce ciudat !
Nu înteleg multe din deciziile pe care le-ai luat, de-a lungul timpului. Poate ai fost influenţată de-a lungul timpului, de oameni care nu ţi-au vrut binele, poate te-ai încrezut prea mult în oameni vicleni care au vrut să profite de tine. Acum eşti majoră şi se pare că faci aceleaşi greşeli. Credeam ca femeile se maturizează mai repede, însă se pare că nu este şi cazul tău. Eşti în
