2 decembrie 1988 este data fatidică la care cargoul Sadu s-a scufundat aproape de capul digului de Nord al Portului Constanta sub ochii autorităţilor locale. Atunci au pierit 15 dintre cei 22 de membri ai echipajului.

Motonava Sadu, cu un deplasament de 4737 tdw, a fost construită în Şantierul Naval Brăila în anul 1976 şi a aparţinut fostei IEFM NAVROM Constanţa, Secţia I. În ultimul voiaj, cargoul Sadu a încărcat în Portul Constanţa 3025 tone cărbune cocsificabil care trebuia descărcat la Galaţi. Trebuie făcută precizarea că nava Sadu era scoasă din exploatarea normală şi nu efectua voiajuri internaţionale, fiind programată să intre în reparaţii capitale după marşul de la Galaţi. Conducerea Secţiei I a hotărât că până la intrarea în şantierul naval, nava să execute transporturi cu mărfuri solide şi vrac, pe relaţia Constanţa - Galaţi. Cargoul a părăsit portul Constanţa la data de 26 noiembrie 1988, orele 20.00 şi a ajuns la destinaţie la data de 27 noiembrie 1988, orele 19.00. Pentru că avea actele de navigaţie expirate, specialiştii de la Registrul Naval Român - filiala Galaţi au inspectat nava la Galaţi la data de 30 noiembrie 1988. Atunci s-a certificat inspecţia ocazională, după care s-a permis vasului să efectueze un singur voiaj de la Galaţi la Constanţa, pentru reparaţii.

O călătorie cu sfârşit tragic

În dimineaţa zilei de 1 decembrie, cargoul a plecat din portul Galaţi, cu destinaţia Port Constanţa, în rada căruia a sosit şi a ancorat în seara aceleiaşi zile. Nava avea un echipaj compus din 22 membri. Ancorarea s-a efectuat cu ancora din bordul babord, cu 100 metri de lanţ, la adâncimea fundului de circa 20 metri sub chilă. Locul de ancorare a fost ales de comandantul navei, fără să fie comunicat Căpităniei Portului Constanţa, dar a fost consemnat în jurnalul de bord al navei. Începând cu dimineaţa zilei de 2 decembr