* Reeşalonarea datoriilor nu este suficientă în procesul de restructurare
* Problema finanţării în cazul restructurării priveşte doar societăţile mijlocii şi mari, întrucât nu există reglementări pentru IMM-uri
Băncile din ţara noastră s-au implicat, după anul 2009, în restructurarea întreprinderilor, însă, de regulă, această restructurare s-a produs pe termen scurt şi individual, adică numai în privinţa raportului dintre societate şi bancă, a declarat domnul Gheorghe Piperea, partener în cadrul societăţii de avocatură Piperea şi Asociaţii, atrăgând atenţia că reeşalonarea datoriilor nu este suficientă, fiind necesar ca întreprinderea aflată într-o asemenea situaţie să fie văzută în dimensiunea sa socială.
Domnul Piperea a menţionat că, în procesul de restructurare, trebuie avuţi în vedere aşa-numiţii "stakeholders" - acţionarii indirecţi -, respectiv furnizorii de utilităţi, salariaţii (care pot declanşa greve în orice moment, afectând producţia) şi Fiscul, acesta din urmă având avantajul că poate popri conturile debitorilor.
"O restructurare trebuie făcută cu respectarea tuturor acestor condiţionalităţi majore", a subliniat Gheorghe Piperea, adăugând: "În perioada 2009-2013, băncile au încercat - uneori din răsputeri - restructurarea societăţilor, dar pentru că aceasta a fost făcută doar în relaţia cu banca, în condiţii dure, rezultatele au fost doar pe termen scurt, punctuale, nu au avut eficienţa necesară să evite insolvenţa, determinând eşecul întreprinderii, respectiv catastrofa creditorilor".
Potrivit afirmaţiilor domnului Piperea, în ţara noastră există peste 35.000 de societăţi în insolvenţă, în care lucrează peste 200.000 de angajaţi. Datele ultimilor 2-3 ani arată că 96% din aceste societăţi sunt în faliment, a afirmat Gheorghe Piperea, menţionând că "nu trebuie să ne speriem de statistici", întrucât, în realitate, restul de
