Escaladarea balonului creditului şi inflaţia ultimelor patru decenii au deteriorat înţelegerea unor concepte economice importante, spune analistul financiar Dylan Grice
Confundarea avuţiei cu hârtiile de valoare, schimbarea percepţiei asupra riscului, obsesia pentru creştere şi confuzia între bani şi capital sunt elementele care ne fac să vedem greşit economia
O perioadă de inflaţie fără precedent, de 40 de ani, ne-a lăsat nu numai cu o povară a datoriilor cum nu a fost vreodată în istorie, ci şi cu o înţelegere greşită a realităţilor economice, spune Dylan Grice, analist la compania financiară Edelweiss Holdings. În ultima sa notă către clienţi, preluată de publicaţia online Zero Hedge, Grice, care anterior a lucrat pentru divizia de cercetare a băncii franceze Societe Generale, afirmă că inflaţia creditului, ca orice tip de inflaţie, amestecă lucrurile şi trimit semnale false.
Deceniile de inflaţie pe care le-am parcurs au marcat o redistribuire de inflaţie de la cei săraci către cei bogaţi, iar această mărire a discrepanţelor sociale a lăsat loc neîncrederii. Banii sunt bazaţi pe încredere, iar devalorizarea lor prin inflaţie determină şi o erodare a încrederii. Accesul la credite, şi implicit întâietatea la banii inflaţionişti, îl au în primul rând cei bogaţi, iar aceasta măreşte diferenţa socială.
Acumularea de capital presupune să cheltuieşti mai puţin decât câştigi, să consumi mai puţin decât produci; munceşti din greu să acumulezi avuţie. Aceasta cere răbdare, cumpătare şi muncă grea - este procesul natural de formare a capitalului. Inflaţia împinge la un comportament opus celui care împinge economia în sus: dacă banii de astăzi vor valora mai puţin mâine, cumpătarea nu are sens; numai idioţii economisesc. Răbdarea este, de asemenea, pedepsită, mai raţional fiind să cheltui cât mai repede cu putinţă.
Dincolo de atentatul la
