Frumoasă, deşteaptă, de familie bună şi pe deasupra şi soţie de preşedinte american. Deşi pare că s-a bucurat de toate, Jacqueline Bouvier Kennedy n-a avut o viaţă tocmai uşoară. În ziua în care soţul său a fost asasinat purta, la rugămintea acestuia, un costum roz care avea să devină simbolul celui mai crâncen coşmar american. Era frumoasă, dar şi plină de stil. Atunci când a ajuns Prima Doamnă i-a uluit atât pe americani, cât şi pe soţiile lor cu simplitatea şi bunul său gust. Unii (mari oameni de stat francezi şi sovietici) au mers până într-acolo încât, vrăjiţi de această apariţie surprinzătoare printre nevestele de preşedinţi, l-au numit pe JFK „bărbatul care o însoţeşte pe Jacqueline Bouvier Kennedy”. Chiar şi acesta, mai în glumă, mai în serios, se prezenta, în timpul vizitei în Europa care a avut loc după eşecul militar din Golful Porcilor (17-19 aprilie 1961), drept „soţul lui Jackie” şi miza pe farmecul soţiei sale la alegerile din 1964. Nu-i plăceau pălăriile, dar le purta, sprijinind astfel industria americană de profil Jackie nu s-a dat în lături să renoveze şi să redecoreze Casa Albă şi nici să dea indicaţii referitoare la ce ar trebuie să îmbrace apropiaţii săi şi când. Era conştientă că toţi ochii americanilor o fixează cu stăruinţă, astfel că şi-a umplut şifonierele cu haine luxoase, pregătindu-şi cu grijă fiecare apariţie publică. Designerul său preferat, cu care colabora îndeaproape, era Oleg Cassini (1913-2006, american născut în Franţa). El a croit jachete, fuste şi rochii de seară pe potriva şi pe gustul ei. Se spune, de asemenea, că Jackie avea în staff-ul său personal pe cineva – Marita O’Connor – care-i făcea cumpărăturile de la Bergdorf Goodman, în New York, şi care avea ca sarcină să-i găsească accesoriile potrivite garderobei personale. Era mândră de rădăcinile sale franceze, iar creatorii de modă francezi, ca şi parfumierii, se numărau