Nu e uşor să stai în imediata apropiere a meşterului care, de 20 de ani, cu creionul pe hârtie, elaborează tiparul bugetului conform doleanțelor clientului politic ce urmează a-l terfeli.

Titlul de universitar şi diplomele MBA îţi sunt, în această postură, la fel de utile ca un pahar cu apă primit în drum spre fundul mării. Dacă, prin construcţie şi educaţie, mai ai şi o vădită compatibilitate cu personalitatea şi modul de a opera al singurului român în viaţă capabil să închidă un buget ajungi, inevitabil, să vorbeşti ca ministrul Liviu Voinea. Întrebat de Moise Guran de ce plătim, noi românii, taxe şi impozite, demnitarul a răspuns: „Domnule Guran, avem un buget? Bugetul presupune venituri şi cheltuieli“. După un asemenea enunţ, nuanţările ulterioare par a nu mai avea sens, mai ales că afirmaţia lui Voinea vine în completarea unei cunoscute ziceri solomonice lansate cândva chiar de către părintele bugetului, Gheorghe Gherghina, conform căruia „bugetul se face cu creionul pe hârtie“. Şi totuşi, domnul ministru Voinea a insistat, lansându-se într-o serie aproape incredibilă de explicaţii care l-au ţinut zile în şir pe ecranele televizoarelor şi în paginile de ziar. Pentru început, Voinea a uimit pe toată lumea afirmând că Guvernul a decis să majoreze acciza la benzină pentru a evita apariţia deflaţiei, fenomen care ar genera, spune ministrul, recesiune şi şomaj.

Arătând încă o dată cât de„nominal“ gândeşte şi cât de puţin importanţi sunt cetăţenii în sistemul său de valori, Voinea pune căruţa înaintea cailor. Orice carte de economie ne arată că nu deflaţia (până la urmă o simplă cifră, o abstracţiune) provoacă recesiune ci, viceversa, recesiunea şi şomajul pot conduce la o scădere generalizată a preţurilor dintr-un motiv foarte simplu, care ţine de o regulă de bază a economiei de piaţă, anume relaţia dintre cerere şi ofertă. Dacă economia