Un fel de gluma, binecunoscuta dar nu prea reusita, facea caz de faptul ca Stefan de Mare nu manca mamaliga, intrucat porumbul a fost adus in Europa, dupa calatoriile lui Columb in America.
Glumetul isi incurca ascultatorul prinzadu-l ca nu stie anul primei calatorii a lui Columb (1492), anul mortii domnitorului Moldovei (1504) si faptul ca raspandirea porumbului in Europa a durat mai bine de un secol.
Lasand la o parte pretinsa pretiozitate a glumetului, putina lume stie ca mamaliga, acea fiertura din cereale, mai pripita sau mai intarita, este mult mai veche decat porumbul.
Stramosii nostri o faceau din mei, iar asa cum arata un documentar, cercetarile arheologice facute in comuna suceveana Baia au demonstrat ca meiul se cultiva in acea zona cu nu mai putin de 7.000 (sapte mii) de ani in urma.
Cum preparau meiul acesti antici locuitori de pe pamanturile noastre de acum, asta nu poate reconstitui nimeni dar cert este ca cele mai vechi scrieri privindu-i pe daci si pe geti ii apartin lui Herodot si se refera la secolul VI i.Hr, cand acestia au luptat impotriva scitilor.
Herodot vorbeste entuziast despre cum luptau dacii, dar nu spune o vorba despre ce mancau ei. Aceasta informatie o aflam de la un istoric ceva mai putin vechi, Pliniu cel Batran, care a trait la inceputul erei noastre.
Conform scrierilor sale, popoarele din intreaga noastra zona "prefera meiul tuturor celorlalte mancaruri", iar acesta se prepara ca terci din boabe zdrobite sau intregi prin fierbere in ceaun, pe plita si in cuptor, sau sub forma de turte coapte pe plite.
Am putea deduce ca mancarea preferata (poate a vrut sa spuna preponderenta) a dacilor nostri era o fiertura facuta din mei. Dar ce altceva decat fiertura este oare mamaliga noastra, cea de astazi?
Poate ca, obisnuiti de milenii cu mamaliga d
