Azi ar fi împlinit 26 de ani. De ziua României. Azi şi-ar fi văzut poate de cursul firesc al vieţii. Sau poate ar fi cârmit spre antrenorat. Azi poate ar fi revenit în Londra, acolo unde îşi căuta împlinirea. Sau azi, de ziua României, le-ar fi returnat amicilor un muzical „La mulţi ani, pretene!”.
Amicii lui susţin că azi Fanu ar fi putut aduce un plus de culoare primei zile din al patrulea anotimp. Că ar fi vorbit non-stop ca şi cum ar fi povestit un film, că le-ar fi adus instantaneu voia bună cu un râs gâlgâietor sau că şi-ar fi pus pe masă tot sufletul. De ziua lui, a unuia dintre cei mai buni atleţi ai României.
Pentru că uneori moartea seceră vieţi tinere, azi, pe 1 decembrie, familia şi câţiva prieteni cu figurile încă descompuse de durere au mers la un cimitir din Iaşi pentru a mai vărsa o lacrimă în memoria lui Fanu. Pavel s-a dus la somnul de veci în urmă cu două luni, după ce un tip din Iaşi l-a bătut în faţa unui bar în miez de noapte. Campionul şi-a pierdut cunoştinţa, a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu traumatism cranio-cerebral şi hematom pe creier, iar după ce a fost operat a suferit şi un stop cardio-respirator. Fostul sprinter a stat în comă 13 zile, funcţiile vitale i-au fost susţinute doar de aparate şi... atât. Familia sa a hotărât ca organele lui Fanu să dea o viaţă nouă altor vieţi.
La două luni distanţă
Oameni de care şi-a legat cariera au încercat azi să rememoreze momentele unice din cantonamente şi aminitirile construite împreună. Pentru ei, România, de 1 decembrie, le-a lăsat un gust sălciu, E doar ţara în care poţi oricând să fii furat, înşelat, agresat sau chiar ucis.
Fost coleg, Ioan Vieru (35 de ani) a simţit că trebuie să ajungă cât mai repede din Bucureşti în Iaşi. „1 decembrie ne-a prins în Cipru, dar şi în Antalya. Ne aflam în cantonament, iar el glumea spunându-ne:
