În comuna Giubega, lumea îmbătrâneşte pe zi ce trece mai mult. Tinerii au plecat către alte zări şi au rămas aici cei vârstnici, care-şi duc bătrâneţile aşa cum ştiu şi cum pot. Am pornit, după prima ninsoare, către comuna numită odată Leşi. Poveştile găsite le citiţi în cele ce urmează.
Satul Giubega, singurul din comuna cu acelaşi nume, se află la 48 de kilometri de Craiova. Numit odată Leşi şi situat, pe vremuri, la şase kilometri nord de vatra actuală, el a fost mutat atunci când peste zonă s-a aşternut tifosul. Asta ne-a povestit-o Ion Şuncă, un locuitor bătrân şi pasionat de istorie. „Comuna a fost la Leasa lui Firan, acolo a fost satul, cu bordeie, cu cutare... Şi când a venit tifosul, au murit mulţi, şi doar îi astupau acolo, nu-i mai scoteau afară deloc. Pe urmă s-a mutat de acolo în Valea Viilor, la noi, aici. Şi apoi am venit la turcul ăsta, la Giube, şi de acolo se trage Giubega, care e astăzi, la noi, aici“, ne-a povestit Ion Şuncă, poreclit Şocâtă.
El este unul dintre cele aproximativ 2.100 de suflete rămase în localitate, după ultimul recensământ. Populaţia scade agravant, pentru că majoritatea oamenilor sunt bătrâni şi pier, căci aşa e viaţa omului. Printre ei s-au aflat şi vechi meşteşugari, în mare tâmplari, ale căror îndeletniciri s-au dus odată cu ei. Au rămas, totuşi, câţiva oameni nebuni, aşa cum se intitulează chiar ei, care nu au lăsat totul să piară.
„Îţi trebuie liceul să iei un bălegar de la o vacă?“
Unul dintre ei este Daniel Calotă şi face parte din gaşca celor „patru nebuni până în 40 de ani“. De cinci ani s-a apucat de crescut animale, a fost în Franţa şi Italia şi s-a întors aici cu speranţa de a realiza ceva. E unul dintre cei patru crescători de animale din Giubega, cărora statul nu le dă nici o şansă. „Am 25 de capete de vaci, zece porci şi 23 de capre. Laptele îl facem brânză, îl distribuim bi
