Punctul zero al aparitiei poporului roman este romanizarea realizata prin cucerirea Daciei de catre Traian. La punctul 1, retragerea administratiei romane in 274, asa numita "retragere aureliana", deja avem emotii, pentru ca, veniti mult mai tarziu, maghiarii spun ca au gasit Ardealul gol.

Ce faceau, asadar, stramosii nostri? Cum rezistau? Ce limba vorbeau? Am mai putea schimba o vorba cu ei, daca am intalni vreunul? Cati erau? Istoricul Alexandru Barnea, profesor si fost decan al Facultatii de Istorie din Bucuresti, vorbeste intr-un interviu pentru Ziare.com despre acele vremuri tulburi, cand prin zona treceau tot felul de popoare barbare si Imperiul Roman nu le-a mai rezistat.

"In Dobrogea, in epoca romana, erau 100.000 de locuitori si mai bine. In Transilvania cam tot asa. Dacia Romana intracarpatica avea aproximativ o populatie de 120.000 de oameni. In Moldova nu avem cum sa stim, pentru ca nu era in imperiu. Stim doar ca erau destul de multi", spune Alexandru Barnea.

Cui ne-a lasat Imperiul Roman dupa retragerea aureliana? Sau a plecat toata populatia?

Asa zisa retragere aureliana este un fapt care nu a insemnat o desprindere a populatiei romanizate sau in curs de romanizare de partea celalalta a Imperiului. Dimpotriva.

Legaturile au continuat sa existe iar neamurile de barbari care au intrat in fosta provincie Dacia si care erau si la nord de Dunare, inspre Basarabia de azi, au continuat sa aiba legaturi cu Imperiul prin insasi politica de fapt a Imperiului fata de aceste populatii. De multe ori, granitele Imperiului sunt intelese ca cele de azi, peste care nu se poate trece.

Nu. In realitate, sistemul de frontiere roman era unul si permisiv si unul care dadea posibilitatea unor legaturi permanente cu populatia de dincolo. Cu gotii, de pilda, Constantin cel Mare incheie un tratat pentru apar