Pe cand avea 20 de ani, George Balta era un tanar rugbyst de perspectiva. Un munte de om care visa, ca orice tanar, la lucruri mari. Soarta a vrut insa altceva de la el si l-a pus in fata celei mai teribile batalii, cea pentru propria viata, din care George a iesit invingator.
11 martie 2006, Bucuresti. Un meci de rugby intre Selectionata Under 19 si echipa Olimpia Bucuresti. Un meci de pregatire ca multe altele care au fost si care aveau sa urmeze. Cu cateva minute inainte de fluierul de final, arbitrul ordona o gramada in zona mediana a terenului. O gramada cum au fost sute, mii, inainte, dar cum nu avea sa mai urmeze alta niciodata.
In momentul in care uriasii jucatori se ciocnesc, George este surprins, nu stie nici el cum, dupa atatia ani, barbia i se infige in piept si urmeaza dezastrul.
"Un fior rece mi-a trecut pe toata sira spinarii, pana la glezne, revenind cu o senzatie de amorteala ce imi cuprindea tot corpul. Am cazut la pamant fara sa ma pot misca, fara nicio durere, dar foarte speriat, frica amplificata si de agitatia colegilor si a medicilor".
Cel mai important meci, cel pentru viata
Sportivul a fost transportat imediat la Spitalul de Urgenta Floreasca, medicii echipei realizand intantaneu ca este vorba despre o accidentare serioasa. Pe stadion, meciul a continuat, desi toata lumea se gandea la ce i se intamplase lui George.
Primul verdict al doctorilor de la Floreasca a fost unul crunt - rugbystul in varsta de 20 de ani mai avea doua, poate trei ore de viata! A fost un soc pentru familie si prieteni, un soc pe care acestia l-au suportat insa cu stoicism, reusind sa fie tari in fata unui George Balta imobilizat pe o targa, paralizat de la gat in jos si conectat la o multime de aparate, cele care il mentineau in viata.
"Stiam in interiorul meu ca este ceva grav si am incepu
