Asociatia Magistratilor din România a fost, de la bun început, conceputã pentru a apãra ceea ce se cheamã independenta magistratilor. Si pentru ca la noi, în Constitutie, li s-a acordat foarte lejer procurorilor statutul de magistrati alãturi de judecãtori, desi tot Constitutia stipuleazã clar cã Justitia se face prin instante, deci nu prin parchete, veti întâlni în AMR si procurori. Alãturi de judecãtori. La fel ca si în CSM. Simbioza, în numele independentei magistratior, e în aparentã perfectã. Si legalã. Cãci aceasta e legea. Cu toate acestea, stim bine, în mediul lor intim si carieristic, nici vorba ca judecãtorii sã fie de acord cu acest lucru. Dar înghit gãlusca în continuare, pe nemestecate, cãci iatã cã procurorii au stiut cum sã-si facã lobby de-a lungul ultimilor ani si sã-si urmãreascã interesul. Iar interesul a fost acela de a dicta! De a fi, cum am mai scris si-n alte dãti, stat în stat, intangibili! Sunt unul dintre jurnalistii a cãror pãrere despre aceastã egalitate între procuror si judecãtor este stiutã. Continui sã cred cã un procuror nu poate fi egal cu judecãtorul, nu este magistrat si trebuie sã aibã control ierarhic pentru cã poate gresi oricând, iar aici e vorba de libertãtile si chiar viata oamenilor. Oricine se poate trezi trimis în judecatã pe te miri ce povesti stenogramice interpretate dupã bunul plac si dupã “bunacredintã” a unui procuror care, chiar dacã spune cã e independent, în capul lui, are o dependentã foarte mare fatã de scaunul pe care-l ocupã si pe care a fost numit prin algoritmul politic al acestor proceduri. Asa cã… Iertat sã-mi fie, dar mã mirã cã doamna procuror Elena Hach, pe care o cunosc si cãreia nu i se poate reprosa ceva din punct de vedere profesional, a fãcut la conferinta recentã a AMR un gen de lobby pentru colegii ei, sustinând cã procurorul trebuie sã rãmânã magistrat, alãturi de judecãtor. Desigur, Elena