De cand tot recrutez « management privat » la Stat, ma tot gandesc si imi fac calcule ca un DNA privat ar fi cea mai simpla si mai profitabila afacere pe care as putea eu sa am vreodata. Nici nu ar fi nevoie sa ies din birou, informatiile si documentele ar veni singure la mine, iar eu as scrie doar si as semna mandate de perchezitie si de arestare, scrie George Butunoiu pe blogul lui.
Ar mai fi o varianta, la fel de profitabila. Sa infiintez o firma care sa fure de la Stat. Acum stiu exact cum se face, pana in cel mai mic amanunt: cum sa furi cu camionul, cu vagonul, cu vaporul, prin conducta, cu pixul, cu lucrari fictive, cu firme fantoma, cu cumnatul, cu santajul, cu sindicatul, cu Bruxellesul, cu salariul si cu primele, cu pierdutul actelor, cu licitatia si cate si mai cate. De un an si jumatate ma perfectionez in asta, si nu trece zi in care sa nu invat cate o tehnica noua, despre care nu auzisem si la care eu nu ma gandisem, oricat de bun ma credeam pana acum la rationament abstract. Sper sa ma hotarasc pana la sfarsitul anului de care dintre cele doua afaceri sa ma apuc. Consultanta tehnica am avut din plin pana acum, dupa cum am spus, si voi avea si in continuare.
Una dintre aceste « sesiuni de training » mi-a ramas in mod particular in minte. Vine intr-o zi la mine fostul director, timp de sase ani, pana de curand, al unei mari companii de stat. Dar dintre acelea mari, strategice, cum le place sa-si spuna, cu mii de angajati si cu multi bani pe mana.
- Ati venit sa candidati pentru un post in CA?
- Nu
- Atunci vreti unul executiv, creti sa fiti din nou director general?
- Nu
- Un altfel de director, poate un post mai mic?
- Nu
- Inseamna ca vreti sa-l sustineti pe unul dintre candidati, sa-mi spuneti cat de bun este, sa-i puneti o pila?
- Nu
- E clar atunci: vreti sa va asigurati ca cine
