Republica Moldova a parafat săptămâna trecută, joi, la Vilnius, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. El include şi aşa-numitul Acord de Liber-Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, care înseamnă practic integrarea în piaţa comună a comunităţii europene. Este, în fapt, primul pas în pregătirea aderării efective la Uniunea Europeană. Procesul este însă de durată şi nu trebuie considerat ca ireversibil mai cu seamă că aderarea presupune şi integrarea politică. România, spre pildă, a semnat acest acord în 1995 iar integrarea a venit 12 ani mai târziu.

În mod surprinzător, în acest context, la Bucureşti se intensifică tema unirii Basarabiei cu România, preşedintele Traian Băsescu fiind principalul susţinător al curentului unionist. Şi, convins că “sângele apă nu se face”, el opinează că deşi ştie că momentul nu este acum, unirea se va face cu sau fără intrarea Republicii Moldova în UE, mai devreme sau mai târziu. În acelaşi timp, preşedintele României crede că unirea dintre cele două state trebuie să devină o temă naţională şi, dacă vor vrea moldovenii, România va spune “da” fără ezitare căci următorul ei proiect din acest punct de vedere este: “vrem să ne întregim ţara”.

Statisticile arată că un procent important din populaţia României – 62% – ar fi de acord ca Basarabia să se unească cu România, în cazul în care eşuează sau se prelungeşte integrarea în UE. Pe de altă parte, analişti de la Chişinău afirmă că în Republica Moldova a apărut o categorie de populaţie din ce în ce mai consistentă şi bine educată, din mediul urban, pentru care alternativa la UE în cazul unui eşec nedorit nu poate fi decât reintegrarea cu România sau integrarea prin reunificare.

Referirea la unirea României cu Republica Moldova, făcută de preşedintele Traian Băsescu la doar două zile distanţă de summitul de la Vilnius, a stârnit reacţii contradictorii în rândul politicienilor