Preot loan ŞTEFĂNESCU

Astăzi, când lumea trece prin prefaceri nebănuite, când spiritualitatea ortodoxă şi valorile tradiţiilor româneşti sunt subestimate sau , mai rău, contestate şi desconsiderate, soluţia de slavare vine tot de la Dumnezeu.

Este destul de limpede că se merge spre aşa numita “globalizare”. Faptul că oamenii se apropie, sau că se ajută din punct de vedere economic, este bun. Dar, din nefericire, se trece cu tăvălugul tocmai peste acela valori care, odinioară, îi făceau pe oameni să-şi jertfească chiar viaţa. Uităm tot mai des cuvântul Mântuitorului, care ne spune că: “nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”

(Matei 4,4).

Ne plângem că ne este greu. Este adevărat. Dar şi bunicilor şi părinţilor noştri le-a fost greu, poate mai greu decât nouă, şi totuşi nu şi-au vândut credinţa. N-au trecut la alte religii sau confesiuni religioase cum o fac unii azi, crezând că le va merge mai bine făcând compromisuri. Să ne aducem aminte de Sfântul Constantin Brâncoveanu, care, văzând că Biserica şi credinţa în Dumnezeu este “învăluită ca o corabie în valurile mării”, a ajutat-o din plin. în momentul în care sultanul l-a adus la Istambul, împreună cu cei patru fii şi cu Sfetnicul Ianache, şi i s-a pus în faţă alternativa: ori treci la maho-medianism, ori mori, a ales moartea martirică. Ba mai mult, văzându-l pe fiul cel mic, Mateiaş, că îi este frică, i-a zis: “Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o mie de ori, decât să-ţi renegi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ”. Şi copilul, îmbărbătat sufleteşte, i-a zis celuilalt: “Vreau să mor creştin: loveşte!” Şi acela i-a tăiat capul.

Aşa judecau înaintaşii noştri, formaţi sufleteşte de Biserica Ortodoxă. în conştiinţa lor era clar cuvântul Mântuitor