Mitterrand ajunsese practic să regrete căderea zidului Berlinului.
Piatra cu unirea aruncată în balta politică de Băsescu a stârnit reacții diverse și adverse. E drept că situația sugerată - unirea unei țări membre in UE cu una săracă, aflată la marginea Uniunii și care i-a fost provincie - pare aberantă. Cu atât mai mult cu cât istoria recentă ne-a învățat cu situații mai degrabă centrifuge și de scindare. De la „divorțul de catifea“ al Cehiei și Slovaciei și cel mai tulburat al destrămării URSS-ului, trecând prin implozia violentă a Iugoslaviei și pînă la mișcările separatiste actuale din Catalonia, Țara Bascilor, Scoția sau Flandra, Europa e învățată mai degrabă cu tendințele identitare separatiste.
Cu toate astea, cei care se scandalizează la ideea unei reuniri a României cu Moldova uită că exact la fel s-a petrecut reunificarea Germaniei. Mai mult, ideea reunificării Germaniei, care astăzi pare atât de firească, a stârnit la vremea aceea o ostilitate cel puțin la fel de mare.
Politicieni văzuți acum ca niște lumini ai vremii lor, precum François Mitterrand și Margaret Thatcher, au încercat să o împiedice. Cu toate că Germania a fost, alături de Franța, una din fondatoarele a ceea ce avea să devină Comunitatea Europeană, iar ulterior Uniunea Europeană, Mitterrand și Thatcher, conducând țările învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, încă se mai temeau de ideea unei Germanii puternice.
Mitterrand ajunsese practic să regrete căderea zidului Berlinului. Pe lîngă contacte frecvente cu Thatcher pentru a vedea cum poate fi oprită reunificarea Germaniei, Mitterrand a mers să se întâlnească cu Gorbaciov special despre asta, ba chiar și cu liderii Germaniei comuniste RDG/DDR.
Reunificarea Germaniei a adus în mod automat Germania de est în Comunitatea Europeană și în NATO. Germania de est nu a avut de trec
