„Înmulţirea e arma prostului”…

Mă amuză criteriile după care sunt alese valorile ţării, valori în care se investesc sume colosale. Mă amuză pentru că la un moment dat devine obositor şi absurd să mă enervez, şi cum nu reuşesc să rămân chiar tot timpul indiferentă, a mă amuza devine soluţia ultimă. Da, ştiu, lumea n-are bani… Cu toate acestea, din neant apar sume astronomice pentru care nu trebuie să faci nimic altceva decât să placi unor retarzi înfumuraţi care se cred vedete. Dacă reuşeşti să nu-i pui în dificultate cu inteligenţa ta pe aceşti maeştri ai televiziunii, dacă eşti suficient de ridicol şi tont încât să îi faci să se simtă superiori, dacă eşti lipsit de expresivitate, personalitate şi vise, atunci poţi deveni noua emblemă de carton a societăţii. Vei primi mulţi bani ca să nu mai fii tu, ca să fii doar un corp în care ceilalţi să îşi proiecteze lipsa de imaginaţie şi alte lipsuri similare. Cum spuneam, în zilele noastre s-a produs o explozie de emisiuni, show-uri şi alte forme de circ din acelaşi registru, în care sunt promovate elementele cele mai docile, manevrabile şi decorative cu putinţă. Sindromul miss şi mister a ajuns la paroxism, astfel încât cu greu mai poţi deschide televizorul fără să dai cu ochii de cel mai popular şi de cea mai râvnită. Parcă ne aflăm într-o comedie tâmpită cu liceeni care nu au altă treabă decât să concureze pentru titlul de regi ai balului. De câte ori deschid tembelizorul îmi întăresc convingerea că majoritatea oamenilor nu au altă preocupare decât aceea de-a afla care este cea mai frumoasă fată de la ţară, cel mai sexy băiat de la sat, cel mai râvnit burlac, cea mai dorită asistentă tv.

Nici despre concursurile de frumuseţe care nu se petrec la ţară nu pot spune că am înţeles exact de ce există şi pe ce criterii funcţionează. Orice om cu un dram de cultură şi tot atâta inteligență realizează că frumuseţea