Ce semnificaţii a avut fiecare dată aleasă ca zi naţională şi cum se sărbătorea? O amplă şi interesantă analiză, în care au cuvântul cercetătorii din domeniul istoric.

10 Mai a fost instaurată Ziua Naţională a României Moderne încă de la venirea pe tronul României a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Data are o puternică simbolistică în epocă, astfel că ma­rile momente ale desăvârşirii na­ţionale sunt strâns legate de aceasta. După abdicarea silită a lui Ale­xandru Ioan Cuza, tânăra construcţie statală românească era în pericol de a se surpa. Marile Puteri europene permiseseră unirea principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti doar ca urmare a dublei alegeri a lui Cuza, asfel că proiectul statal risca să fie compromis iar unirea dizolvată. În aceste condiţii, elita politică s-a miş­cat rapid, iar la 10 mai 1866 prin­cipele german Carol de Hohen­zollern-Sigmaringen intra în Bucu­reşti după un drum incognito, început la Düsseldorf şi care a trecut prin „inima“ Imperiului Habsburgic, traversând Viena şi Budapesta. 10 Mai devenea momentul fondator al dinastiei şi al noului destin rezervat României. La 11 ani de la acest eveniment, pe 10 mai 1877 se organizau festivităţi solemne dedicate proclamării indendendenţei Româ­niei faţă de Imperiul Otoman în urma războiului ruso-româno-turc. De Ziua Naţională urma astfel a fi sărbătorită atât independenţa statală, cât şi instaurarea dinastiei. Începând cu proclamarea regatului, pe data de 10 Mai 1881, se desăvârşea simbo­listica acestei zile până la expulzarea brutală a acesteia în anonimat de către Partidul Comunist Român, începând cu proclamarea Republicii Populare.

Prilej pentru ceremonii fastuoase dedicate dinastiei şi fiinţei statale româneşti, 10 Mai era celebrat prin defilări, banchete, discursuri înălţă­toare la adresa monarhiei. Armata ocupa un loc central în aceste festi­vităţi, dovadă a unei so