Gâtuit de emoţie pentru transcrierea celui mai frumos chestionar, îndrept degrabă inadvertenţa dintr-o confesiune a Antoanetei Ralian („sunt o cretină în materie de Internet“). De fapt, Internetul e cretin în materie de Antoaneta Ralian, doamnă a literelor româneşti şi cea mai de seamă traducătoare de limbă engleză de la noi.

Sigur, n-a înscris niciun gol în echipamentul naţional, ca să fie propusă model pentru o statuie. A făcut ceva considerabil mai mult: ni i-a oferit pe James Joyce, Iris Murdoch, Henry Miller (lista e interminabilă, în atâtea decenii de tălmăciri excepţionale).

La 89 de ani, decana, aşa cum a numit-o Radu Paraschivescu în titlul volumului de convorbiri, îşi păstrează intact umorul spumos, măreţia vecină cu simplitatea (o lecţie învăţată de la prietena Iris), francheţea („vă rog să mă anunţaţi telefonic, e mai uman, nu-mi plac conversaţiile pe sticlă!“). Comit o indiscreţie şi redau un pasaj din corespondenţa noastră electronică, adăugând doar că e cea mai pedantă mostră de etichetă epistolară pe care mi-a adresat-o cineva: „Mă bucur de cunoştinţă, dealtfel numele Dvs mi-era cunoscut, sunt o devoratoare de presă scrisă, v-am întâlnit numele şi l-am reţinut. După cum vedeţi, am răspuns amplu – şi cu totală sinceritate – chestionarului Dvs. Îmi place să răspund la chestionare, pentru că mai aflu şi eu câte ceva despre mine. În general, urmăream cu pasiune chestionarele lui Bernard Pivot la emisiunile «Apostrophes». Dacă răspunsurile şi chestionarul de faţă or să apară pe undeva on-line, pe blogul Dvs sau în presă vă rog mult să mă anunţaţi – telefonic, e mai direct şi mai uman. Apropo, de unde aţi avut adresa de e- mail? Am ferit-o cât am putut, nu-mi plac conversaţiile pe sticlă. Mii de scuze că răspunsurile sunt scrise fără semne diacritice – pe mine mă exasperează lipsa semnelor diacritice, e o desfigurare lingvistică. Dar mi l