Alexandru Lăpuşan

Pe un site despre comunitarism a aparut (6 noiembrie) un material ce s-a împraştiat pe internet pe la zeci de mii de utilizatori. Materialul viza elemente discrete ale vizitei din iunie 2012, în Germania, a premierului Ponta. Este adevarat că din perioada respectivă atitudinea premierului faţă de proiectul Roşia Montană şi al exploatării gazelor de şist s-a schimbat abrupt fără a avea o motivaţie publică. Materialul menţionat pune aceste schimbări de atitudine pe seama impunerii de către Merkel în contrapartidă cu diminuarea riscurilor de fărâmiţare a ţării. Rolul României în UE poate creşte, mai ales după semnarea (Vilnius 29 noiembrie 2013) de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE. Poate creşte rolul dar şi vulnerabilitatea s-a. Interesele dinafară, în ce ne priveşte ca ţară, nu au fost şi nu vor fi decât în două direcţii : haos politic sau dictatură. În ambele situaţii se vor găsi parteneri (aflaţi la putere sau dornici să ajungă) dispuşi să le satisfacă „poftele” (în general economice) chiar împotriva interesului naţional. Să nu uităm şi nici să nu trecem la capitolul vadimisme ideile, lansate cu ceva timp în urmă, ce vorbeau de independenţa Transilvaniei sau de apariţia unui stat ţigănesc pe teritoriul din sudul României. Se pare că inclusiv aceste subiecte au fost puse pe masă in discuţia cu Merkel. // Trece timpul şi iată-ne la summitul China-ţările Europei Centrale şi de Est, desfăşurat la Bucureşti (25-27 noiembrie), la care au participat 16 şefi de guverne. Relaţiile României cu China au fost conturate diferit de către parteneri, fiecare (consider eu) a încercat să valorifice o componentă interesantă. Şi culmea culmilor: toate în interesul naţional al românilor! Evident că Europa nu a văzut cu ochi foarte buni vizita premierului Li Keqiang la Bucureşti. Cred ca Ponta a vrut să arate că la lipsa de solidaritate de