Cum era de aşteptat, Chevron a aplicat doar o tactică a temporizării atunci cînd s-a „retras” din Pungeşti (ceea ce face şi guvernul, în general, cu Roşia Montană). Au aşteptat să mai treacă timpul şi, mai ales, să vină frigul, pentru că acolo miza e în plin cîmp, e mai greu decît la protestele din oraşe.
Dacă nici venirea frigului nu i-a temperat pe protestatari, a sărit imediat guvernul în ajutor, punînd forţele de ordine la dispoziţia Chevron, ca mercenari care să apere interesele companiei. Bineînţeles, de la Ponta pînă la alţii mai mici, toţi vorbesc de legalitate – ceea ce e simplu cinism, pentru că nu există, în general şi în cazul ăsta, o stare de legalitate stabilă şi independentă, ci doar una determinată de putere.
Şi protestatarii, şi jandarmii blochează drumuri – şi acum, şi în episoadele trecute ale confruntării. Acţiunea ambelor părţi e la fel de ilegală, jandarmii nu pot avea nici o justificare legală să împiedice la modul ăsta generic oamenii să circule pe drumuri judeţene sau chiar pe uliţe din sate. Dar dacă protestatarii din zonă se aleg cu dosare penale, jandarmii se aleg cu laude de la Ponta, pentru exact acelaşi tip de fapte. În realitate, legalitatea e ăla care ţine bîta în mînă.
Evident, chiar şi atunci cînd acţiunea e identică, ceea ce fac autorităţile, guvern şi forţe de ordine, e mult mai grav – spre deosebire de oamenii simpli care protestează şi care nu au nimic în spate care să îi susţină, autorităţile abuzează de poziţia de putere pe care o au şi, de fapt, despre asta e vorba. Atunci cînd Ponta vorbeşte despre acele zeci de oameni de la Pungeşti care pun în pericol ordinea şi legalitatea din România (ca şi la discuţiile aberante despre minoritatea anarhisto-legionară periculoasă care i-a spart luneta lui Daniel Barbu), de fapt e vorba despre exercitarea discreţionară a puterii.
În toate aceste ocazii, guvernanţi