Scenariul boicotarii summitului ECE-China, de la Bucuresti, de catre Traian Basescu, se impiedica de intalnirea cu premierul Li Keqiang.

”Circulara” UE, aruncata pe surse de la Cotroceni, a fost primul pas. Difuzata initial de un site portocaliu si rapid preluata de intreaga presa, cum se intampla, fara verificare, banala comunicare a Comisiei s-a transformat in avertisment dur, razboi sino-bruxelez etc.

A urmat apoi o canonada de aparitii tv, care puteau la fel de bine sa fi fost programate cu o saptamana inainte sau cu trei zile dupa. Plus intalnirea CSAT, planificata taman in toiul summitului.

In aceasta ecuatie, refuzul de a primi delegatia chineza ar fi fost cea mai tare stire a momentului. Era in logica diversiunii mediatice. Spre deosebire de refuzul de a primi delegatia din Muntenegru, de care nu aflam daca nu marturisea premierul. Probabil, era aruncat in aer intreg summitul si ar fi vuit presa europeana zile in sir.

Ipoteza ca presedintele s-ar fi temut de un scandal diplomatic nu sta in picioare. Cand a dispretuit Traian Basescu scandalul? Amanarea intrevederilor cu ambasadorii si unele refuzuri, fara explicatii, nu sunt rare. Unde mai pui ca, refuzand discutiile cu Li, avea justificarea luptei pentru UE, a orientarii spre Vest.

De fapt, toate actiunile in plan extern, de la plierea pe austeritatea Angelei Merkel pana la ”sfidarea” Rusiei, sunt arme folosite in politica interna. Ori se cauta un hegemon, ori voturi.

Mi-e greu sa cred ca Traian Basescu s-a temut de reactia Chinei, daca s-a abatut de la planul boicotului. Mai degraba, s-a ferit sa fie identificat drept responsabil al unui eventual esec al acordurilor de la summit. Acum, orice greseala de parcurs, va fi imputata guvernului. Nimeni nu poate acuza presedintia ca nu se construieste hidrocentrala de la Tarnita sau nu se fac expropieri pentru linia ferata de ma