…ar însemna, de fapt, că Terra s-a oprit din rotația în jurul propriei axe. N-o să se întîmple asta. Cel mult, peste niște miliarde de ani, ziua ar ajunge să fie cît anul de lungă, adică cele două mișcări (rotație în jurul axei și revoluție în jurul Soarelui) vor fi sincronizate. Terra va arăta Soarelui mereu aceeași față. Cum face Luna cu noi acum. Deci hai să ne imaginăm cum ar fi dacă Pămîntul s-ar opri din învîrteală.

Ar fi nasol, v-o zic de pe acum. Să începem cu o întrebare simplă: ce credeți că s-ar întîmpla cu oceanele?

Păi, să vă spun eu. Din cauza rotației în jurul axei, Terra nu e o sferă perfectă, suprafața ei este puțin mai bombată la ecuator și mai turtită la poli. Ca un ou culcat, dacă vreți. (Vă puteți convinge singuri, cu o găleată plină cu apă legată cu o sfoară. Dacă vă învîrtiți, găleata va urca, încet-încet, astfel că atunci cînd vă învîrtiți foarte repede sfoara va fi orizontală. Apa din găleată e doar ca să vă stropiți în proces, făcînd experimentul nu doar nerdy, ci și plin de satisfacții pentru cei care vă privesc.)

Cînd oprim rotația, scoarța Terrei nu se va relaxa imediat către o formă “mai” sferică. Dar oceanele o vor face mintenaș. Pămîntul e cu vreo 40 de kilometri mai “gras” la ecuator față de poli. Din ăștia, vreo opt sînt de apă. Toată apa aia va migra către poli. Astfel că, după nu foarte mult timp, Terra va arăta ca o zebră: două superoceane la Polul Nord și Polul Sud, separate de un supercontinent la ecuator. Ca în imagine. Remarcați, vă rog, că din Europa nu mai rămîne, practic, nimic.

Dar stați așa, treaba cu oceanele e cel mai mic inconvenient. Ce altceva credeți că s-ar întîmpla? Exact ca în cazul apei, nici aerul nu va sta locului. Adică va migra către poli, astfel că, la ecuator, ne depresurizăm masiv. Iar la poli va crește presiunea. Și, cel mai grav, cîmpul magnetic s-ar opri. Ori s-ar diminua