Am văzut din fața televizorului parada militară de la Arcul de Triumf de anul acesta. La fel ca anul trecut, la fel ca mereu. Și foarte bine am făcut, chiar dacă anul acesta înțeleg că a fost cea mai grandioasă paradă militară din ultimii 20 de ani. Citind acum detalii despre organizare am senzația că Parada asta grandioasă a fost încă un moment coregrafic militar scump al politicienilor. În timp ce anul acesta în Franța organizatorii paradei militare au încercat să micşoreze costurile întregii manifestări cu aproape un sfert faţă de anii precedenţi, în România costurile au crescut de la 850.000 de euro de anul trecut la 1.000.000 de euro anul acesta. Atenție, acestea au fost costurile doar pentru București. Un milion de euro și cetățenii obișnuiți s-au încăierat pentru locurile din tramvaiul 41 ca să prindă un loc în față, loc pentru care au plătit cu controalele amănunţite de la filtrele de securitate sau au făcut balet prin noroiul abundent aflat exact în zona cea mai bună de unde se putea viziona mărețul eveniment. 20 000 de oameni au ieșit să vadă 2 000 de militari defilând. Câțiva dintre spectatori au huiduit, nu poți să nu te gândești că practic, dacă lucrurile ar fi degenerat într-o demonstrație împotriva conducătorilor, s-ar fi ajuns la o paritate de 1 militar/20 civili. Și-apoi, de față mai erau și cele patru detașamente de militari străini din Franța, Polonia, SUA și Turcia. Au defilat și tancuri, avioane, tunuri, cu nume unul mai spectaculos decât celălalt: Piranha, Ghepard, Bizonul, Spartan, Hercules, etc. Echipament de război special creat pentru zonele de război s-a perindat pe (și deasupra) bulevardul Kiseleff. 21 de salve de tun au fost trase în cinstea românilor, un tanc s-a stricat pe Podul Grant. Politicienilor li s-a părut un eveniment superb, frumos, senzațional. Poate că din tribuna oficială lucrurile se văd altfel. În sectoar