Ciocolată, bere, Manneken Pis şi vânt, mult vânt, sunt reperele capitalei Europei. Dacă mergi la Bruges, nu folosi limba franceză.

Parlamentul European e un „sanctuar" interzis vizitatorilor, în schimb e străjuit de o statuie amintind de monumentele comuniste. Vezi Grand Place, Manneken Pis, Atomium şi ai cam lichidat puntele de interes din Bruxelles. După care te sui în tren şi după o oră te întorci un secol în timp în „Veneţia Nordului", Bruges.

Un grup de patru jurnalişti clujeni am mers, la invitaţia europarlamentarului Corina Creţu şi pe banii Parlamentului European, să vizităm principala instituţie a Uniunii Europene. Se pare, însă, că auto-promovarea nu e tocmai punctul forte al numitei instituţii. Am fost dirijaţi spre o intrare secundară, gardată de o statuie cu o vajnică amazoană călcând pe grumazele a doi bărbaţi şi ridicând spre cer, triumfătoare, simbolul monezii euro. Bănuiesc că autorul s-a inspirat din celebrul simbol al Mosfilm, în care un tovarăş şi o tovarăşă ridicau spre cer secera şi ciocanul. Dacă nouă statuia ni s-a părut rizibilă, cu totul altă impresia făcea europenilor fără background de inspiraţie sovietică în biografie, care nu ezitau să se pozeze cu „monumentul". Cât priveşte Parlamentul European, am fost primiţi într-un hol în care puteam face poze în faţa celor 28 de drapele ale ţărilor membre, cumpăra suveniruri sau colecţiona pliante informative, apoi, într-o sală de curs, Creţu şi ambasadorul României la UE, Mihnea Motoc, au ţinut o conferinţă de presă, după care ura şi la... masă. Recomandată drept cea mai bună pizza din Bruxelles, celebra mâncare oferită în restaurantul cu bucătari italieni a fost cam greu de digerat datorită blatului necopt.

Problema Parlamentului European fiind rezolvată dezamăgitor de rapid, ne-au rămas două zile şi jumătate pentru Bruxelles. Oraş eclectic în care poţi auzi cam toate limbile