Câteva constatări legate de preocupările liderilor politici actuali, suficient de clare, de elocvente în legătură cu priorităţile fiecăruia:

- Traian Băsescu se luptă cu Victor Ponta. Blochează bugetul, chiar dacă asta înseamnă blocarea măririi de salarii pentru medicii rezidenţi şi pentru profesorii debutanţi sau punerea în aplicare a creşterii pensiilor şi a salariului minim. Boicotează mediatizarea contactelor externe, chiar dacă asta ar putea avea efect în economie. Blochează memorandumul cu Rompetrol, chiar dacă asta înseamnă blocarea unor miliarde de dolari intrate la buget, ca taxe şi impozite, precum şi periclitarea a vreo mie de locuri de muncă. Blochează orice, inclusiv acea ordonanţă care limita indemnizaţiile nesimţite, şi se revine la situaţia impusă de Boc, în ianuarie 2012, când s-au eliminat restricţiile pentru indemnizaţii pentru membrii în consiliile de administraţie ale companiilor de stat. În schimb, îl preferă pe Antonescu pentru turul doi, îi face ochi dulci, şi arată poporului cum se luptă el cu Victor Ponta, descris în ochii publicului PDL ca inamic public.

- Victor Ponta se luptă cu Traian Băsescu. Îi cere să nu-i blocheze bugetul, vrea comisii de anchetă în legătură cu controversele cazului Călăraşi, îi contestă deciziile şi anunţă că, dacă Traian Băsescu ar reveni la butoane, ar merge tot pe modelul tăierii de salarii şi pensii, ca în 2010, aşa cum însuşi preşedintele a recunoscut. În acest front, încearcă să îl ţină de partea sa pe Crin Antonescu, colegul său de USL, cel cu care a susţinut ani de zile această bătălie politică. Şi face aceste lucruri în paralel cu susţinerea proiectelor guvernamentale, care produc rezultate în economie şi care înseamnă posibile veşti bune pentru susţinătorii USL. Într-un fel, Victor Ponta a pus în paranteze discursul exclusiv constructiv cu care impresiona la început de an, când părea că