Soarta copiilor abandonaţi, viaţa lor în canale sau pe străzi, cu toate urmările pe plan fizic şi psihic sunt subiecte sensibile. Există nenumărate poveşti reale, cutremurătoare, ai căror "eroi" se dezvoltă într-o lume a drogurilor, a cerşitului şi furtului.

Încercările autorităţilor de a-i integra în centre de ocrotire socială în multe cazuri au dat greş, din cauza lipsei de preocupare a personalului. La acestea se mai adaugă şi măsurile coercitive utilizate în educaţia lor. Mulţi copii care au fugit din aceste centre au acuzat bătaia primită din partea educatorilor sau a celor mai mari. Deşi se cunosc aceste mari deficienţe în gestionarea fenomenului, statul nu a găsit încă modalităţile pentru a elimina cauzele care produc fenomenul şi tratarea acestuia ca o prioritate socială. O parte din obligaţiile statului în această direcţie au fost preluate de ONG-uri, Asociaţii de caritate şi fundaţii, care oferă acestor copii "bătuţi de soartă" un cămin, educaţie şi căldură sufletească. O astfel de fundaţie, care poate constitui un exemplu de organizare, management şi mai ales comportament părintesc cu copiii, este Fundaţia "Copiii dragostei" din Aleşd, cu un efectiv de 79 de copii, cuprinşi în două centre, la Aleşd - 20 şi la Popeşti - 59. Dincolo de greutăţile zilnice cu care se confruntă, Vasile, Ghizi şi Lavinia Ştef, părinţii adoptivi ai copiilor, reuşesc, împreună cu personalul din subordine, să creeze o ambianţă familiară, plăcută, care să suplinească dragostea părintească. Grupul celor şase învăţători şi un psiholog şcolar a demarat în cadrul unui parteneriat cu fundaţia un program de voluntariat. Prima întâlnire a dascălilor cu copiii din Centrul Popeşti a fost de bun augur. La acest parteneriat au subscris: Mircea Ardelean şi Marina Ardelean, Egri Florina, Florica Urs, Maria Puşcaş, Laura Marchiş şi psihologul şcolar Laura Kelemen.Voluntarii s-au împărţ