În 1985, un sat din Bărăgan a fost locul unui proces ce l-ar fi făcut şi pe Kafka să-şi reconsidere sursele de inspiraţie. În faţa unui auditoriu compus din activişti de partid, tractorişti şi medici veterinari, un tânăr scriitor, aflat în plin elan, era tras la răspundere pentru nesocotirea bunăstării adusă la sate de regimul comunist.

Luni, 16 decembrie 1985, comuna Gârbovi, judeţul Ialomiţa. În sala de şedinţe a C.A.P-ului din localitate are loc un proces cu valenţe literare. Activiştii, veniţi de la Bucureşti, stau cot la cot cu ţăranii, tractoriştii, medicii veterinari şi învăţătorii din zonă, toţi cu un scop comun: incriminarea unei cărţi ce avusese „neobrăzarea“ de a descrie în nuanţe cenuşii situaţia satului românesc, la mijlocul anilor 1980. În boxa acuzaţilor stă Ion Anghel Mânăstire, un scriitor pe val, considerat, iniţial, un mare talent literar şi premiat de Uniunea Scriitorilor încă de la primul roman publicat. Acesta este un altfel de proces, desigur. Nu vom avea parte de ani de închisoare, însă efectele vor fi devastatoare pentru un scriitor aflat la început de drum: interzicerea cărţii, persecutarea autorului, a familiei şi a prietenilor lui şi mazilirea editorilor şi a criticilor literari care l-au sprijinit. Un scriitor în plin avânt Sub uniforma de căpitan de miliţie bătea o inimă de scriitor de o mare sensibilitate. Ion Anghel Mânăstire era în acei ani un Nicolae Labiş al prozei româneşti deghizat în miliţian. Avea şi o figură de adolescent visător, incompatibilă cu instituţia militarizată pe care o servea. (criticul Alex Ştefănescu „Istoria literaturii române contemporane 1941 - 2000) Ion Anghel Mânăstire este un scriitor atipic. Nu a crescut visând în secret la momentul în care îşi va vedea prima carte tipărită, acaparând rafturile librăriilor de pretutindeni. Născut pe 13 iulie 1950, în comuna Mânăstirea, judeţul Călăraşi, Ion Anghel a