Intrată în folclor, monumentala aroganță și corupție a Guvernului Năstase este reprodusă înzecit de actuala putere.
USL și Cabinetul Ponta par să nu fi învățat nimic din lecția aspră primită de colegii socialiști în 2004 și nici măcar din mai recenta poveste de succes a prăbușirii PDL. O năucitoare încredere în sine, bazată pe procentul obținut în alegerile din 2012, este stindardul sub care tropăie victorioși useliștii de pretutindeni. Ponta și majoritatea par convinși că niciun eșec al guvernării, nicio măgărie sau minciună nu-i pot atinge și nu le vor șubrezi procentele și șansele electorale. Cred că își pot permite orice. Deocamdată, sondajele confirmă aprecierea. USL se menține aproape de cota din alegeri, iar PDL este cantonat undeva în jur de 18%, nereușind să reatragă propriul electorat pierdut între locale și parlamentare.
Istoria nu prea îndepărtată a prăbușirii din culcușul călduț al iluziilor induse de sondaje ar trebui, teoretic, să determine mai multă precauție. La mijlocul lui noiembrie 2004, sondajele plasau PSD-PUR la 41% și Alianța D.A. (PNL-PD) la 34%, dar rezultatele alegerilor au arătat că PSD a coborât la 37%, Alianța D.A. la 31,7%, în timp ce PRM a urcat la 13%. Alegerile din 2008 au consfințit o victorie clară a partidelor de dreapta: PDL - 166 mandate, PNL - 93, în total 259 mandate, față de PSD-PC - 163 mandate. Doar trădarea PNL, care a condiționat intrarea la guvernare de postul de premier pentru Călin Popescu-Tăriceanu, a împiedicat formarea unei majorități stabile de dreapta și a deschis drumul PSD spre ascensiunea ulterioară. Ce a urmat, alierea PNL cu PSD și PC în conglomeratul numit USL, vine în această logică.
Aceste precedente arată, pe de o parte, că trădările și schimbarea aliaților în funcție de interesele de moment (situația 2008) sunt oricând posibile, iar pe de alta, că guvernarea ineficie
