Te duci la Vidraru în week-end? Respect. Îți iei amanta cu tine? Respect. Te cazezi la Valea cu Pești, să vadă minora că ai cu ce? Respect. Faci sex cu ea? Pentru asta n-am de ce să te respect, că dacă nu faci tu, fac eu, și pe urmă plângi după bani: dracu’ te pune să te-arunci la puștoaice, când știi că nu mai ai cu ce?! Există însă și-o categorie aparte a iubitorilor de natură (din care fac parte, de pildă, unii ziariști pârâți, de la o revistă ce apare miercurea), care nu stau la Valea cu Pești din motive, hm, pecuniare. Și p-ăștia îi poți găsi la Vidraru, dar în altă parte. Unde: La cabana Cumpăna, pe malul vestic al lacului. Altitudine: 860 de metri. Când cobori de la Bâlea, zici că ești pe litoral. Prețuri: 90 de lei camera, 45 de lei căsuța, 15 lei locul de cort. Mâncarea nu-i chiar scumpă, dar e proastă. Băutura e scumpă, dar e și mai proastă (vinuri banale de minimarket la preț de cramă istorică sau de vinotecă burgundă). Chichiță: La Cumpăna poți ajunge de jos, de la baraj, luând-o pe drumul din stânga (adică ieși de pe Transfăgărășan, că ăla merge la dreapta, fix pe buza barajului), sau de sus, cum cobori din creastă, luând-o la dreapta peste un podeț dubios, foarte discret semnalizat. Mai exact, undeva deasupra podețului e-un indicator, o scândurică bătută-n cuie într-un fag, pe care scrie ”Spre cabana Cumpăna”. Atât. Nici un fel de informații despre distanță, despre starea drumului, nimic! Aici intervin eu: Sunt cam 6 km dacă vii ”de sus” (de la podeț) și cam 20 km dacă vii ”de jos” (de la baraj). În ambele variante, drumul este înfiorător de prost, îți vine tot timpul să-ți pupi mașina și să-i ceri scuze. Ea o să te ierte, săraca, dar se va răzbuna la factura de la service. Ponturi: Fata care mătură sala de mese are niște fese extraordinare, ceva de domeniul fantasticului; cabanierul o gelozește teribil, á la jupân Dumitrică, și e foarte mândru de drum