Preşedintele uneia dintre cele mai mari bănci comerciale din România a afirmat recent că orice guvern al României ar trebui să ţintească o creştere economică reală de cel puţin 5% anual.

Un editorial în „Ziarul Financiar“ reia teză şi propune ca în Constituţie să fie prevăzută o obligaţie în acest sens. Asemenea gânduri exprimă preocuparea devenită obsesivă, la noi şi în restul Europei, privind ieşirea dintr-o criză ce nu se mai termină. BERD este pesimistă în legătură cu şansele reducerii decalajelor economice în anii ce vin invocând reforme întârziate în ţări din Europa Centrală şi de Răsărit, deşi contextul general pare să fie subestimat în această apreciere şi tot BERD sublinia nevoia de a miza mai mult pe economisire internă într-un alt raport. În contrast, există voci încrezătoare în rate de creştere tot mai mari în perioada ce vine.

Anul acesta vom termina probabil cu o cifră de creştere reală a PIB-ului în jur de 2,5%, care se datorează, în largă măsură, recoltei agricole. Sunt câteva observaţii de făcut referitor la această cifră:

- creşterea probabilă din 2013 este în perimetrul creşterii potenţiale de acum a economiei autohtone;

- estimările arată că potenţialul de creştere în România a fost înjumătăţit de criza financiară şi economică ˗ a fost tras de la 5-5,5% la 2-2,5% anual;

- în UE creşterea potenţială a fost serios erodată de criză ˗ media a fost trasă de la 2-2,5% la 1-1,5% anual;

- există deosebiri semnificative între ţări în ce priveşte situaţia economică, ceea ce se reflectă în dinamici economice diferite (ţările din nordul zonei euro vs. cele din Sud);

- chiar şi economiile cu o situaţie mai bună sunt influenţate de starea de ansamblu a zonei euro; explicaţii ţin de comerţul intra-comunitar precumpănitor şi legaturi financiare strânse;

- economiile mai mici intră