Zilele acestea a încetat din viață la vârsta de 77 de ani, în casa ei de la Paris, Natalia Gorbanevskaia, una din figurile remarcabile ale disidenței sovietice. Scriam în august 2013 un articol în care semnalam comemorarea a 45 de ani de la manifestația de protest care avusese loc în Piața Roșie din Moscova chiar împotriva invaziei din Cehoslovacia. Natalia Gorbanevskaia s-a numărat la acea dată printre cei “7 magnifici” care au sfidat autoritățile sovietice și regimul de teroare comunist, alături de alte nume importante ale disidenței ruse (detalii în acest articol: http://www.contributors.ro/dosarstalin/cei-7-magnifici-inceputurile-disidenței-in-urss/). În timpul vieții, Gorbanevskaia pusese bazele unei publicații underground care semnala abuzurile și încălcările flagrante la adresa drepturilor omului săvârșite de vechiul regim. Mai târziu, în 1970, a reușit chiar să publice o carte (Amiază) despre evenimentele din timpul acelei demonstrații și procesele care i-au urmat (titlul trimite cu gândul, desigur, la mult mai cunoscuta carte a lui Arthur Koestler). Cartea avea să vadă lumina tiparului în anii ’70 în mai multe ediții, în țări precum Franța, Statele Unite, Marea Britanie sau Mexic, sub titlul Piața Roșie la amiază.

Natalia Gorbanevskaia a fost arestată pentru prima dată în 1969 (scăpase cu un an înainte de o condamnare în procesul intentat celor din Piața Roșie datorită faptului că avea un copil mic de întreținut) pentru activitatea de samizdat, apoi psihiatrii regimului au etichetat-o drept “schizofrenică” (vezi un alt articol despre psihiatria politică: http://www.contributors.ro/global-europa/disidența-și-nebunie/) și a fost izolată în închisori-azil din Moscova și Kazan până în februarie 1972. Emoționant rămâne și acum, la atâtea decenii de la acele evenimente teribile, mesajul lui Joan Baez care nu doar că i-a dedicat Nataliei un cântec