Pe scena politică, socială, morală și mediatică a României din ultimii ani se joacă non-stop spectacolul D-ale carnavalului: o comedie cu măști, qui-pro-quo-uri, cadril și vitriol din care rămâne confuzia, păcăleala și zâmbetul amar. Nicio șansă pentru cetățeanul inocent să priceapă ceva. Și nu e vorba de ideologie, în care nici partidele nu mai cred, ci de o minimă coerență, de câteva repere, de un principiu-două respectate consecvent.

Pe B1 TV Monica Tatoiu lăcrimează pe bune fi­ind­că poporul român n-a fost capabil să în­țe­leagă cât bine i-a făcut Ion Iliescu, în vreme ce, la aceeași masă de „dezbatere“, Miron Coz­ma, liderul mineriadei în marș cu tov. Iliescu, îl dă acum de toți pereții, numindu-l cri­mi­nal. Pentru a spori ne­lă­mu­ri­rile, Cristoiu s-a supărat pe sat și a părăsit postul B1 TV, dezavuat ca biserica „Martorii lui Băsescu“. Roluri inversate, frustrări și oportunisme de moment, revanșe tardive?

Pe postul turnătorului Felix, An­tena 3, să vezi și să nu crezi: imagini de ar­hivă cu Corneliu Coposu ridicat în slăvi ca ma­re patriot, ca model, ca erou. Să ne amintim că patriotul făcea 14 ani de pușcărie în izo­lare, în vreme ce Voiculescu făcea avere cu fir­mele Securității și își turna verișoara. La fi­nalul emisiunii vine apoteotic anunțul pe­se­dis­tei Gabriela Vrînceanu-Firea că, în sfârșit, Co­misia de Cultură a Senatului, din care cu onor face parte, a aprobat ziua de 10 Mai a Re­ga­li­tă­ții ca sărbătoare națională. Fiindcă, nu-i așa?, PSD a luptat pentru a atinge acest nobil țel, fu­gărindu-l pe Rege la prima sa tentativă de a veni în țară. În aceeași emisiune (parcă Pa­na­rama se cheamă), Mircea Diaconu vorbea despre „țopenie“, „tupeu“ și „lipsă de bun-simț“ care în­tunecă orizontul patrio­tis­mu­lui românesc. Parcă mai ieri ac­torul se ținea cu tupeu de scaunul senatorial, în ciuda sen­tinței de incompatibilitate, primită f