Cu patru spitale de urgenţă aflate în stand-by şi desfiinţări de unităţi pe bandă rulantă, sistemul public bate pasul pe loc, în timp ce sistemul privat a monopolizat unele segmente

Statul nu a mai deschis un spital nou de mai bine de o jumătate de secol, deşi a desfiinţat o treime din acestea în februarie 2011, lăsând fără asistenţă medicală milioane de oameni, mai ales în zonele rurale. Între timp, privaţii au ajuns la 109 spitale, din care 13 au fost construite doar în ultimii doi ani. În 2013, investiţiile majore în piaţa de servicii medicale private au fost blocate, din cauza saturării pieţei din Capitală, dar şi din cauza nerecuperării investiţiilor în acest tip de unităţi, în care îşi permit să se trateze mai puţin de 15% dintre români.

Privaţii îşi recuperează însă investiţiile prin clinicile la care românii apelează pentru intervenţii punctuale, prin laboratoarele către care tot mai multe unităţi publice au externalizat serviciile, precum şi prin abonamentele corporate, care sunt tot mai numeroase în ultimii ani. Toată această situaţie înseamnă că, pe viitor, tratamentul va costa tot mai mult, în lipsa alternativei de la stat, care pe unele segmente este pur si simplu înghiţită de privat, după cum se vede mai jos. Şi medicii din sistem sunt tot mai puţini şi tot mai încărcaţi, una dintre principalele revendicări ale grevei recente de avertisment fiind ca Ministerul Sănătăţii (MS) să ofere salarii atractive rezidenţilor, pentru ca aceştia să rămână în ţară.

Multe proiecte, nicio construcţie

Ultimele date INS, pe anul 2012, arată clar cum a stat în loc sectorul sanitar public în ultimii ani, la capitolul investiţii. Singurele schimbări au constat mai ales în desfiinţări: 3 spitale, un centru de sănătate şi 3 policlinici. În 2012, în sistemul sanitar public s-au înfiinţat doar 3 ambulatorii integrate spitalelor şi un ambulatori