Ar fi un deal reciproc avantajos revenirea lui Raul Rusescu în Ghencea după ce golgeterul Ligii 1 din sezonul 2012-2013 a făcut întreaga toamnă tuşa la FC Sevilla, pentru care a jucat în 15 etape de Primera Division 8 minute mari şi late! Finalul partidei de 2-1 cu Osasuna.
A mai prins 181 de minute în Europa League, mai ales în faza preliminariilor, prilej cu care a marcat o “dublă”, singurele lui goluri în tricoul formaţiei andaluze, în confruntarea cu Mladost Podgorica. Limpede, bilanţ extrem de sărac pentru fotbalistul român al anului 2012, nu doar dezamăgitor, ci de-a dreptul dezastruos. Un coşmar.
E greu de înţeles de ce Raul nu şi-a cîştigat locul într-o garnitură care nu mai e forţa din 2005 şi 2006, cînd cucerea Cupa UEFA. Sub bagheta lui Unai Emery, Sevilla a ajuns o echipă de mijlocul clasamentului, lipsită de temeri, dar şi de veleităţi. Explicaţia aceluiaşi antrenor basc că “în Spania ritmul diferă” trebuie privită şi ca un soi de autocritică, ideea fiind că nici un club cu pretenţii nu scoate din buzunar 2,2 milioane de euro, cît a plătit Sevilla pentru Rusescu, spre a constata apoi că a adus un jucător incapabil să se adapteze!
Înainte de a fi al altcuiva, eşecul îi aparţine lui Rusescu. Dar numai şi pentru că s-a păcălit investind aiurea, e şi vina Sevillei. Dacă jucătorul s-a salvat cu salariul de aproape 40.000 de euro pe lună, şefii de pe “Ramon Sanchez-Pizjuan” au pierdut pe linie, la toate capitolele. Despre ei chiar se poate spune că au dat-o în bară.
În ciuda unor declaraţii de susţinere ce nu mai conving, FC Sevilla caută să scape de fostul stelist.
Ar vrea să-l vîndă ori să-l împrumute, numai să mai recupereze din deficit. La rîndu-i, fără îndoială că Steaua, ai cărei suporteri încă mai visează noaptea reuşitele lui Rusescu, l-ar reprimi cu braţele deschise pe fostul golgeter. Atît că, aşa cum se întîmplă adesea
