Există, în România, ceva mai greu de obținut decât puterea, banii sau gloria: justa măsură. Așezată încă de la Aristotel printre virtuțile supreme, justa măsură este calitatea definitorie a unui individ sau a unei societăți care se evaluează corect, cu o modestie reală, care știe să-și aprecieze atât propriile atuuri și defecte, cât și pe cele ale adversarului. Și, înainte de orice, justa măsură este fiica legitimă a bunului-simț. Este ceea ce nu poate lipsi dintr-o proiecție corectă a viitorului pentru că a-ți face planuri pe niște premise false nu-ți asigură decât năruirea lor. Ieri, a trebuit să-mi amintesc

încă o dată cât de departe este construcția politică românească de principiile justei măsuri. M-a forțat domnul Ionel Blănculescu, fostul analist economic convertit în consilier al primului-ministru. „Iată cum Romania ajunge alaturi de Ucraina problema Europei. (..) Putem ajunge într-un con de umbră și pentru ce? Pentru o acciză, pentru 7 eurocenți pe benzină?”, a tunat domnul Blănculescu în timp ce parlamentarii se apucaseră să dezbată bugetul pe 2014. Din frazele domniei sale, suporterii guvernamentali vor înțelege două lucruri: mai întâi că domnul Blănculescu este o persoană informată, care, iată urmărește nu doar politica dâmbovițeană, ci și pe cea internațională. În al doilea rând, că domnul Blănculescu traduce realitatea în cifre, pentru că este un economist cu reputație.

Din poziția mai confortabilă a ziaristului care nu se simte dator să aprecieze pe nimeni, eu înțeleg altceva din ce a spus consilierul primului-ministru: că poți uita de justa măsură și poți folosi cifrele pentru a speria și înfierbânta mințile oamenilor, chiar dacă premisa de la care pleci e falsă și lipsită de orice tangență cu realitatea. și că domnul Blănculescu nu are pic de respect față de drama unei țări care este sfâșiată între Rusia și Europa. Oare în ce realit