Când citiţi aceste rânduri vă puteţi imagina cum vulturii – vorbesc despre fondurile speculative – încearcă/ vor încerca soliditatea financiară a economiei româneşti. Au omorât Grecia, au îngenuncheat Spania şi Irlanda, au înnecat Portugalia. Sunt unii şi aceiaşi şi adoră perioadele cu zgomot politic.

Când citiţi aceste rânduri vă puteţi imagina câteva celule de criză, de reacţie rapidă, cu oameni care monitorizează evoluţiile cursului de schimb, CDS-uri, costuri de finanţare ş.a.m.d. şi transmit rapoarte decidenţilor de politici macroeconomice. Şi decidenţilor politici.

Când citiţi aceste rânduri aflaţi că leul s-a depreciat faţă de euro, de la 4,4359, ieri, la 4,4684, cu 0,73%, destul de consistent pentru o singură zi. Când citiţi aceste rânduri aflaţi că dobândă la care se poate împrumuta România s-a mărit cu 0,16%, iar CDS-ul, adică prima de risc, s-a majorat cu 16 puncte de bază, în timp ce alte ţări din regiune, Croaţia, Ungaria, au cunoscut o scădere a acestuia cu 3 puncte de bază.

Când citiţi aceste rânduri va puteţi imagina două scenarii. Unul pozitiv, să-i spunem alb. Efectele negative ale deciziei de ieri sunt tranzitorii, durează doar câteva zile. Rezervele valutare consistente la BNR, rezervele financiare de peste 5 miliarde de euro din Trezorerie, credibilitatea ridicată a politicilor macroeconomice în faţă investitorilor ‒ exprimată prin nivelul rezonabil al asigurării de risc şi probabilitatea mică de default a României, potenţialul de creştere economică ridicat, atingerea ţintelor dure de consolidare fiscală în ultimii ani şi un larg suport în Parlament pentru coaliţia la putere, vor reuşi să neutralizeze efectele nocive pentru economie.

Al doilea scenariu este unul negativ, să-i spunem negru. Când efectele negative sunt permanente, adică se întind pe o perioadă mai mare de timp. Creşterea primei de asigur