Am promis, cu mult timp în urmă, să scriu un articol, mare, detaliat, despre ce-a schimbat Presseurop în mine, în peisajul editorial european, în Europa, în general. A venit acest moment.

Ştiu că nu o să reuşesc niciodată să fac din Presseurop Ro un site care să „bată" site-ul englez sau francez, dar măcar o să am mulţumirea de a şti că am încercat. Aşa cum am putut şi cum mi-au permis mijloacele, imaginaţia, feedback-ul dvs...

La început a fost cuvântul. Presseurop, în ocurenţă. Un concept care voia să fie o media în echilibru, la jumătatea distanţei între cele 10 ţări alese ca fiind reprezentative pentru ceea ce înseamnă astăzi cele mai vorbite limbi în Uniunea Europeană: franceza, germana, engleza, spaniola, italiana, olandeza, poloneza, ceha, portugheza şi, din fericire, româna.

Reprezentative şi pentru dorinţa de a implementa un site media cu adevărat european, adică multilingv, generos, echidistant şi ...aidoma. O oglindă a realităţilor, economice, politice, culturale, istorice, europene, instituţionale ale Uniunii Europene de azi. De unde şi, între noi fie vorba, numele blogului de pe site-ul românesc: Ochiul Europei. Se întâmpla în aprilie 2009.

Practic, o entitate media bazată la Paris, cu câte un editor pentru fiecare limbă reprezentată, cu patru colegi lucrând pentru site de la distanţă, din Spania, Polonia, Portugalia, Italia, cu parteneri de proiect în Polonia, revista Forum, şi Italia, revista Internazionale, dar sub umbrela Courrier International. Logic vorbind, zece editori plus o armată de traducători, un webmaster mexican şi unul englez, trudind zilnic pentru ceea ce este de fapt, un Courrier International mai mic, dar cotidian şi în zece limbi străine.

Teoretic, imagistic, ţelurile de la început au fost oareşcum părăsite sau trădate în traducere, mai bine zis. Cert, Presseurop este în continuare o