Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a nascut in anul 1730, intr-o familie din Salistea Sibiului. La varsta de 19 ani ajunge in Tara Romaneasca si intra in slujba mitropolitului grec Rosca, arhiereu aflat in Bucuresti. In anul 1750 ajunge impreuna cu acest arhiereu la Athos. Primeste treapta diaconiei in Manastirea Vatoped. Dupa moartea mitropolitului, ajunge ucenic al renumitului parinte carturar Paisie Velicicovschi, staret pe atunci al Manastirii Vatoped. In anul 1763 il insoteste pe marele staret in Moldova, la Manastirea Dragomirna, iar din anul 1775 – din pricina ocupatiei austriece instaurata asupra Bucovinei – se muta impreuna cu parintele sau duhovnicesc si cu alti monahi la Manastirea Secu. Dupa o alta perioada de 4 ani petrecuta la Sfantul Munte, ieromonahul Gheorghe revine in Moldova, la Secu si la Neamt (aici fiind staret Paisie Velicicovschi), apoi trece in Tara Romaneasca, cu gandul de a se intoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Tarii Romanesti, Grigorie al II-lea, sa primeasca a revigora viata in schitul Cernica, aflat in totala parasire de vreo trei decenii, astfel ca oranduieste aici o manastire cu aleasa viata de obste dupa tipicul Muntelui Athos si al obstilor paisiene din Moldova. A refacut vatra monahala in doar cinci ani, adunand in jurul lui 103 ucenici.

Roadele carmuirii sale la Cernica au facut ca, in 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea sa-i dea in seama si manastirea Caldarusani, conducandu-le efectiv pe amandoua din aprilie 1794 si pana la moartea sa, in decembrie 1806, locuind, pe rand, in fiecare dintre ele si asezand egumeni (stareti) care sa le poarte de grija, mai ales cand el era plecat dintr-o manastire intr-alta. In ambele manastiri a randuit viata monahala dupa traditia athonito-paisiana. A trecut la cele vesnice la 3 decembrie 1806 si a fost inmormantat la Manas