Ambasada Franţei şi-a strâns istoria şi şi-a pus-o pe hârtie, la un loc cu poze de arhivă, mărturii şi tot felul de detalii inedite. Sunt 120 de ani împliniţi de când diplomaţia franceză îşi are sediul pe strada Biserica Amzei 13-15. Dar aproape nimeni nu îi mai ştie istoria. Volumul este în ediţie limitată şi nu se vinde, dar e cu atât mai valoros, la fel ca orice lucru care nu are “preţ”, a explicat ambasadorul Franţei, Philippe Gustin.
Albumul-istorie “Reşedinţa Franţei în România” a fost prezentat ieri chiar la Ambasada Franţei.
Clădirea care găzduieşte Ambasada Franţei face deja parte din istoria relaţiilor dintre România şi Hexagon. Şi, pentru că este un patrimoniu comun, trebuie păstrată ca atare. Cei 120 de ani, chiar 121, continuitatea în acest loc reprezintă forţa acestei ambasade, spune reprezentantul diplomatic al Franţei la Bucureşti.
“Este rezultatul unei munci colective de un an, cu editurile, cu cercetători precum curatorul Jean-Marc Irollo, de la muzeul Luvru, arhitectul Bogdan Fezi, un fotograf excepţional, Andrei Mărgulescu. A fost nevoie de această lucrare pentru că toată lumea din Bucureşti a auzit de Ambasada Franţei, de pe strada Biserica Amzei, iar de fapt aproape nimeni nu îşi mai amintea istoria ei, cea reală. Erau mai mult zvonuri. Dar nimeni nu făcuse un efort de istoric, arhitect, decorator, pentru a povesti ce a fost această casă, cum a fost gândit”, a explicat diplomatul francez.
Bogdan Fezi, co-autor şi traducător al volumului, a fost şi el prezent la lansare, alături de ambasador.
“Primul moment important este deschiderea legaţiei, în 1880, deci la doi ani după independenţa României, ce marchează acest eveniment important şi pentru România şi pentru relaţiile franco-române. După aceea, construcţia propriu-zisă a ambasadei a avut loc între 1889 şi 1890. Apoi, chiar înainte de
