Antrenorul echipei constănţene a fost un jucător de mare rafinament, care încânta spectatorii. I-a plăcut fotbalul de mic, iar talentul său rar l-a impus ca un artist al balonului

Familia Petcu din satul Mârleanu (actualmente Dunăreni - undeva pe lângă Cernavodă) a avut şapte copii, cinci fete şi doi băieţi, iar unul dintre ei, Ştefan, a ajuns celebru. A făcut fotbal şi a înfrumuseţat cu arabescurile şi pasele sale jocul unor echipe precum Farul şi Steaua. Campion al României, participant în cupele europene, antrenor, dar şi colonel în rezervă şi distins cu Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa a II-a, Ştefan Petcu este una dintre figurile emblematice ale echipei constănţene, la care s-a întors, la 56 de ani, să o ajute şi de pe banca tehnică.

Născut pe 17 martie 1957, Ştefan Petcu a început fotbalul la Farul, la zece ani, primul său dascăl fiind Petre Comăniţă, care era secund la echipa mare, dar avea şi o grupă de copii. Puştiul a lucrat apoi cu tehnicieni precum Datcu, Adam Munteanu, Mareş sau Tâlvescu, iar debutul la prima formaţie şi l-a făcut la puţin peste 17 ani. O vârstă fragedă, dar Ştefan era deja trecut prin viaţă, întrucât el muncea de la 15 ani. Locuia la Palazu Mare şi îi era greu cu deplasarea până la stadion. Erau zile în care parcurgea pe jos distanţa. Astfel că s-a dus să lucreze la ITC, pentru a avea şi avantajul legitimaţiei de transport şi a ajunge astfel fără probleme la antrenamentele Farului, la un sport şi la un club care îi căzuseră deja cu tronc. Timp de trei ani, a făcut fotbal în paralel cu serviciul, dar nu s-a plâns niciodată. „La 15 ani, eu aveam carte de muncă. Am lucrat mecanic auto. Am fost ucenic, apoi am făcut şcoala şase luni. Eu voiam strungar, dar am devenit mecanic auto. Lucram la secţia troleibuze. Făceam reparaţii la acestea. De dimineaţă, de la ora 07.00, până pe la 14.00. Fiind cunoscută activitat