Din 1990 încoace, de când a redevenit Ziua Naţională a României, parcă nici un 1 Decembrie nu a prins conducătorii acestei ţări într-o stare de confuzie mai mare decât anul acesta. Cele două evenimente principale de săptămâna trecută au evidenţiat mai bine ca niciodată că marea majoritate a politicienilor, de la cei mai detestabili la cei mai onorabili, fie habar nu (mai) au ce ar trebui să facă pentru binele celor pe care îi conduc, fie nu înţeleg că majoritatea lucrurilor pe care le aşteptăm de la ei sunt chestiuni de bun-simţ. Fie nu pot distinge interesele pe termen lung de cele conjuncturale, între cele naţionale şi cele pur egoiste, fie sunt dispuşi să ne sacrifice pe toţi ceilalţi pentru ca ei să rămână cât mai mult la putere.

Să le luăm pe rând. Forumul economic şi comercial China-Europa Centrală şi de Est. Un eveniment important, cu reale semnificaţii pozitive, a fost hiperbolizat într-un mod grotesc. Motivul: câştigarea de capital politic pe ideea că USL şi Victor Ponta i-au convins pe chinezi să îşi reverse avuţia asupra noastră.

Această megaproducţie propagandistică are în miezul ei două minciuni. Una este că investiţiile de miliarde de euro promise de chinezi sunt ca şi realizate o dată cu semnarea documentelor de către premierii celor două ţări. Nici vorbă să fie aşa. Parafarea memorandumurilor şi acordurilor de investiţii nu garantează nimic, iar diavolul se ascunde, ca de obicei, în detalii. Aceste detalii, respectiv pretenţiile Chinei în schimbul banilor pe care ni-i dă, au făcut ca în trecut a doua mare putere economică a lumii să rateze investiţii similare în alte ţări europene. În România, de exemplu, China Communications Construction Company a pierdut competiţia pentru construirea Autostrăzii Comarnic-Braşov, în final, pentru că nu i s-a permis să aducă toată forţa de muncă şi materialele din China.

Motive a