E un sfîrşit de lume în care prăbuşirea se execută cu voioşie
Gino Iorgulescu vrea să readucă oamenii pe stadioane. Şi sponsorii la cluburi. Şi culoarea în obrajii unui sinucigaş. Probabil a înţeles deja că a aterizat la manşa unui avion în picaj. Fotbalul pare convins că tăiatul venelor e ceea ce îl va menţine în viaţă. Priviţi acest final de an. Încercaţi să survolaţi scena şi maniile auto-imolate. Porniţi de oriunde. Poftim, de la arbitri. Penalty-uri clare sînt ignorate, teoria henţului a devenit mai greu de descifrat decît integralele curbilinii. O ruşine. Şi o adîncă tăcere. Politica mersului pe şest.
Radu Petrescu iartă de roşu o intrare cu crampoanele la faţă? Pedeapsă: e imediat reconfirmat. Nagy ridică fanionul după algoritmi impenetrabili? Deleagă-l repede la etapă. Cinismul e gros. Eventualii muşterii scuipă în sîn şi merg în drumul lor. Şmecherie mare, fotbalul ăsta! Nu oricine se pricepe, se vede cu ochiul liber: arenele sînt pustii. S-a făcut una mare, naţională, dar nu e bună, că nu e căsuţa vetustă a copilăriei. De aceea ne mutăm înapoi la ţară. Rezultatul? Vin doar “fanii” adevăraţi. Duminică seara, de Ziua Unirii, unii s-au retras cu torţe, alţii au aruncat cu torţe. O minunăţie. Bătălii cu jandarmii, pietre pe caldarîm, incendii programate, spectacolul nebunilor. Fotbalul, părăsit de masa critică a cetăţenilor decenţi, rămîne pe mîna celor care vin la meci ca la război şi a jandarmilor pe care îi mănîncă rău palmele. Tontoroiul în cimitir.
Din fericire, revine suspansul. Ne frecăm palmele. Există ambiţii. Steaua-Petrolul 1-1 a fost un meci dens, greu. Nu ne-a dat pe spate, dar măcar am văzut antrenori care îşi fac temele. Contra spunea despre el şi Reghecampf că încearcă să ia din scurt Europa. Cu bani puţini, a adăugat. Cortina. Putem visa doar pînă la plafonul jerpelit al unei garsoniere de suburbie. Ni s-a spus clar, dinspre