Premierul britanic vrea ca imigranții români și bulgari să nu poată accesa ajutoare sociale în primele trei luni de ședere în Marea Britanie. Apoi, ajutoarele ar urma să fie limitate la șase luni, iar cei prinși la cerșit sau vagabondaj ar trebui expulzați imediat.
A sosit vremea să renunțăm la discursul privind imigrația și Europa, le spunea David Cameron colegilor săi conservatori, atunci când era ales președinte al lor. Tema sa de campanie pentru șefia partidului era agenda de protecție a mediului. Opt ani mai târziu, Cameron se vede nevoit să bată apa în piuă fix pe tema imigrației, în încercarea disperată de a salva conservatorii de la înfrângerea rușinoasă ce se prefigurează la europarlamentare.
Atât de speriat e premierul britanic de perspectiva electorală, încât nu mai știe altceva decât imigrație. Nu contează că stârnește un val de nemulțumire în Uniunea Europeană – de la premierul Victor Ponta (care, cu onestitate, e ultima problemă a lui Cameron) până la cei mai importanți lideri ai Uniunii. Important e să reducă din avântul UKIP, formațiune eurosceptică, ce ar putea câștiga detașat alegerile europene.
Atitudinea locatarului din 10. Downing Street e una exclusiv electorală. Problema Europei este însă că, de dragul voturilor, Cameron pune în discuție una dintre cele mai mari realizări ale construcției comunitare: principiul liberei circulații. Sigur că, pe fond, David Cameron ar avea dreptate. Nimeni nu poate contrazice faptul că sistemele de asigurări sociale trebuie întărite pentru a preveni abuzurile. Pe românește: nimeni, în nicio țară a Uniunii Europene, nu trebuie să primească ajutor social dacă nu are dreptul. Dar asta este treaba statelor naționale. E treaba lui David Cameron să aibă instituții funcționale, așa cum e treaba lui Victor Ponta să aibă la fel în România.
Premierul britanic
