Monarhistii spun ca romanii au trait cea mai mare parte a istoriei lor bimilenare sub regi. Gresesc. Cred ca se refera la voievozi, la domnii din Principate, apoi la cei patru Regi. Teoretic, regimul republican este adus de sovietici si mentinut de propaganda acestora, dupa 1989, adica are doar 70 de ani.
Practic, voievodatele din Tarile Romane erau mai aproape de presedintie, decat de monarhie. Domnii detineau Puterea atata vreme cat o puteau apara cu arma sau cumpara, cu galbeni, dupa care stapanii din afara sau boierii din interior isi desemnau alt conducator. Dinastiile n-au durat, schimbarile se faceau des, iar ”alegerile” erau organizate chiar si de doua ori pe an.
De aici si slabiciunea statelor romanesti. Majoritatea resurselor se risipeau in confruntarile dintre romani, sau pentru a cumpara bunavointa strainilor, astfel incat un ”presedinte” sa poata obtine/pastra mandatul.
In secolul XIX, generatia fondatoare a natiunii a inteles ca avem aceasta vulnerabilitate si a propus solutia: Domn strain. Era greu pentru poporul care viseaza, inainte de propriul suscces, moartea caprei vecinului, sa accepte ca un alt roman sa stea in fruntea tarii, de bunavoie, fara teama de represiune sau fara sa astepte punga cu faina si ulei.
Norocul nostru au fost regii Hohenzollern, nemti cand a fost vorba de modernizarea statului, si romani, cand au ales cu cine merg in razboi.
Ziua de 10 Mai putea fi sarbatoare nationala: e momentul proclamarii Independentei si ziua dinastiei fondatoare a statului modern, unitar. Fara 10 Mai, nu ar fi existat 1 Decembrie, momentul trimfului. Dincolo de considerente pragmatice (statele din emisfera nordica si-au pus ziua nationala primavara sau vara, sa-si poata sarbatori in strada bucuria) sa remarcam si o dimensiune strategica: inainte sa ne unim cu Moldova, sau cu romanii din Bucovina de Nord, ar trebui sa ne un
