Adoua zi după publicarea unui sondaj pe tema Basarabiei realizat de INSCOP pentru Adevărul, preşedintele Traian Băsescu a anunţat abrupt: „Eu cred că al treilea proiect fundamental trebuie să fie unirea cu Moldova“. Asta, după ce ani la rând poziţia oficială a României fusese aceea conform căreia integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană ar urma să producă dispariţia de facto a graniţelor dintre cele două state.

Sondajul INSCOP la care mă refer ne spunea că 62% din respondenţi ar fi de acord cu unirea Republicii Moldova cu România. Ce-i drept, întrebarea era cam ciudată, căci începea cu premisa „Dacă integrarea europeană a Republicii Moldova/Basarabiei s-ar dovedi imposibilă…“. Cu alte cuvinte, se propunea o situaţie cel puţin inedită – unirea unui stat membru al UE cu unul care ar fi eşuat în acest demers. Ce-i drept, un lucru aparent asemănător se întâmplase în 1991, atunci când Germania Federală (membră a UE) se unise cu RDG. Doar că atunci nici nu se pusese problema intrării în Uniune a Germaniei de Est, între altele pentru că nu fusese recunoscută ca stat de către membrele de atunci ale UE.

Câteva zile mai târziu, a apărut un sondaj IRES care a pus lucrurile în ordine: 76% din eşantionul naţional sunt de acord cu unirea celor două state (fără premise). Aşadar, preşedintele a îmbrăţişat (din nou) un subiect care nu poate decât să-i aducă popularitate. Nici unul dintre sondaje nu intră în detalii (cunoaşterea şi acceptarea consecinţelor, motivele acordului sau ale dezacordului).

Întrebat de către moderator dacă s-a consultat cu Guvernul înainte de a face acest enunţ, preşedintele a spus: „Cel care trebuie să dea tonul în politica externă sunt eu, nu cred că trebuie să iau aprobare de undeva“. Îndoielnic că şi-a consultat consilierii cu expertiză asupra situaţiei din stânga Prutului. Sunt însă sigur că i-a ascultat pe cei de politică in