Vremea rece, dar frumoasă îmbie la plimbare şi la discuţii. Unii au vorbit despre patriotism, alţii despre factura la întreţinere, iar… altele despre…silicoane. Mergând agale pe strada de lângă Teatrul Municipal am auzit fără să vreau o discuţie care m-a pus pe gânduri. Trei adolescente vorbeau despre … silicoane. „Fată, ai văzut-o pe aia ce sâni avea, erau ai ei oare?”, a întrebat una dintre fete. „Sigur nu erau ai ei, n-ai văzut ce slabă era…?“, spune a doua. „Dacă era grasă spuneam şi eu că erau ai ei...dar așa, nu cred”, intervine a treia fată. Tinerele de vârsta liceului or fi continuat să vobească despre asta, eu însă mi-am văzut de drum admirând arhitectura Teatrului şi întrebându-mă ce părere ar fi avut Nenea Iancu despre discuţia asta. (Nenea Iancu este Ion Luca Caragiale, fetelor, în cazul în care citiţi asta şi credeaţi că e vreun individ suspect)
Vremea rece, dar frumoasă îmbie la plimbare şi la discuţii. Unii au vorbit despre patriotism, alţii despre factura la întreţinere, iar… altele despre…silicoane. Mergând agale pe strada de lângă Teatrul Municipal am auzit fără să vreau o discuţie care m-a pus pe gânduri. Trei adolescente vorbeau despre … silicoane. „Fată, ai văzut-o pe aia ce sâni avea, erau ai ei oare?”, a întrebat una dintre fete. „Sigur nu erau ai ei, n-ai văzut ce slabă era…?“, spune a doua. „Dacă era grasă spuneam şi eu că erau ai ei...dar așa, nu cred”, intervine a treia fată. Tinerele de vârsta liceului or fi continuat să vobească despre asta, eu însă mi-am văzut de drum admirând arhitectura Teatrului şi întrebându-mă ce părere ar fi avut Nenea Iancu despre discuţia asta. (Nenea Iancu este Ion Luca Caragiale, fetelor, în cazul în care citiţi asta şi credeaţi că e vreun individ suspect)
