- Social - nr. 236 / 3 Decembrie, 2013 Oras al gloriei strabune, oras al marilor suferinte si necazuri ale romanilor, Alba Iulia avea sa devina, prin actul de la 1 Decembrie 1918, altarul realizarii marelui ideal al unitatii nationale a poporului roman. Convocarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia a fost intampinata in intreaga Transilvanie cu o nemarginita bucurie si insufletire: "Veniti cu miile, cu zecile de mii!”. In provincia istorica Transilvania, s-au inregistrat cateva momente de maxima importanta in derularea procesului de dinainte de citirea Declaratiei de la 1 Decembrie 1918. La 12 octombrie, prin declaratia de la Oradea s-a exprimat vointa pentru autodeterminare a romanilor, pe baza principiului nationalitatilor. La 18 octombrie, deputatul Alexandru Vaida-Voievod a prezentat in Parlamentul de la Budapesta Declaratia de Independenta a Partidului National Roman. La 29 octombrie s-a hotarat formarea unui Consiliu National Roman, cu sediul la Arad, unde reaparuse ziarul Romanul. Un fapt deosebit, episcopul Caransebesului Miron Cristea, din proprie initiativa, a hotarat ca, incepand din 8 noiembrie 1918, imparatul Austriei sa nu mai fie pomenit la serviciul liturgic. Episcopul a dat in acest sens o circulara catre toate parohiile eparhiei sale, care a produs un larg ecou. Ideea lui a fost imbratisata, fiind consacrata de catre sinodul ortodox intrunit la Arad, sub presedintia episcopului Ioan Pap. Miron Cristea, prin toate mijloacele, a urmarit cultivarea ideii de unitate de neam, mai ales prin memorabilele sale cuvantari si predici. Aceste cuvantari prezinta interes nu numai pentru fondul lor, din care reiese temeinica pregatire sufleteasca a modestului calugar, chemat mai tarziu sa devina mitropolitul primat al Romaniei reintregite si primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ci mai ales pentru evidentierea modului in care un cleric din Ardeal ro