O descriere amplă a oraşului Tulcea regăsim la călătorul străin F. F. Berg, care oferă câteva informaţii culese în anul 1826, despre cetăţile de pe malul drept al Dunării. Potrivit acestuia, „noua cetate este construită la aproape 5 verste mai sus decât prima, la o distanţă de 400 de stânjeni de braţul drept al Dunării şi la aproape 200 stânjeni de gârla Somova care izvorăşte din lacul Mănăstirii şi se varsă în Dunăre în sensul opus cetăţii. Ea este dispusă pe un povârniş, nu prea înclinat spre Dunăre, şi este mărginită de un mal abrupt, având o întindere de 100 de stânjeni la acea parte care este orientată către Dunăre, sub această creastă a amintitei strâmtori trece un canal, având circa doi stânjeni lăţime şi aproape doi arşini (echivala cu 14 versoci, cca 0,71 m) adâncime; el e cu desăvârşire secat şi se umple numai în vremea când Dunărea are apele crescute. Cetatea Tulcea a fost începută curând după pacea de la Bucureşti şi terminată abia anul trecut; ea se compune din două bastioane fără şanţ, îndreptate către partea Dunării şi fiind căptuşite cu piatră între 2 ¼ şi 4 arşini privind din josul terenului, iar în vârf un val de pământ de un stânjen; flancurile şi feţele au câte două ambrazuri, care sunt practicate foarte jos şi omul foarte uşor poate ieşi de acolo; fiecare faţă a acelor bastioane are 25, iar pe flancuri 40 de paşi…//

În cetate, lângă casa Paşei, către partea Mahalalei moldoveneşti se găseşte o pivniţă de piatră, pentru praf de puşcă, acoperită cu pământ. Cartierul acesta are şi câteva case de piatră, acoperite cu ţiglă şi două porţi de lemn bine ferecate: una către marele bazar, alta către valul cel mic. Se mai găsesc: o magazie de pâine, construită din piatră, acoperită cu şindrilă şi destul de încăpătoare, încât poate să cuprindă până la 4.000 de cetverţi. Ea se găseşte spre partea Dunării, pe mâna dreaptă a intrării, către poarta care