Aceasta e întrebarea care scurtcircuitează din când în când Opoziţia. Întrebarea produce dileme politice existenţiale în vreme ce dezastrul produs de actuala Putere produce comunicate de presă ale Opoziţiei, complicate, stufoase sau chiar lipsind tocmai în momentele care cer viteză de reacţie în timp real. Plagi şi Tata Socru întreţin şi ei focul băsescian şi uite aşa singura temă a USL şi a Opoziţiei este Traian Băsescu. Şi unii şi alţii ar rămâne în aer/ar lua apă la bord fără Marinar.
Încercările de strângere a trupelor pe dreapta nu par nici ele a avea mare succes. Ezitările, negocierile şi declaraţiile politice, când desfăşurate într-un mare entuziasm frăţesc, când blocate, temerile legate de comportamentul partenerilor politici, toate acestea nu fac decât să întregească tabloul unei istorii aproape ratate de maturizare politică a partidelor care se declară de dreapta.
Fie că vorbim despre un PDL fracturat, aşezat comod pe procente ca şi găina pe ouă, făcând opoziţie la căldurică, aşteptând să facă pui doar pentru că stă pe ouă, un FC nehotărât şi un PMP aşteptând actele de la Tribunal, Opoziţia pare, pe zi ce trece, tot mai autistă. Adăugăm şi un PPDD dezorientat, certat la scenă deschisă de către premier, de la tribuna Parlamentului, pe motiv că mai bine s-ar ascunde în spatele recuzitei constând în cartoanele puse pe pupitre în semn de protest la discuţia despre buget (uitând, ne spune Măria Sa Plagi, de faptul că au vrut să devină una cu majoritatea parlamentară) – şi avem tabloul complet al unei Opoziţii care se pierde în războaie mici, pe mize mici. Frustrarea se acumulează în electoratul de dreapta, cu atât mai mult în electoratul fără patrie. Dezamăgirea şi sentimentul de neputinţă riscă să adauge alte straturi peste cele deja existente într-un corp electoral care se simte din ce în ce mai puţin reprezentat.
Paradoxal sau tipic românesc av